Totul a început în primăvara lui '90, în apartamentul vărului meu Lucian, pentru că deși descoperirea avusese loc mai înainte pe interesantul ritm ce l-am auzit de cîteva ori în bazar, deci nu pe vapor sau în cort, inițierea mea s-a actualizat nu mult după aceea, pe o insulă cu stâlpi de beton și apă curgătoare de la robinet, atunci când în desele mele vizite scurte și matinale îl trezeam pe acest individ pe deplin responsabil pentru toata aventura să mergem împreună la liceu, pentru că școlilele noastre erau departe, dar nu una de alta.
Într-o dimineață frumoasă de mai, printre tot felul de miresme care de care mai naturale și ritmuri ce dansau în atenția fredonărilor mele, o linie melodică apăruse la orizontul blocat de pereții blocului care imediat deveniseră parcă inexistenți și o nouă melodie îmi încântă uimirea mai deosebit ca oricând. Pe fundalul vocii lui Trevor care se auzea atât de frumos interpretând hitul ”You're A Woman”, s-a băgat imediat văru-meu cu zelul său împlinit la apogeu, pentru că el oricum era inițiat înaintea mea în misterele muzicii.
- Am dat peste o formație tare ! Bad Boys Blue ! Sunt mai buni ca Modern Talking...
Surprins de afirmația lui, căci până mai ieri fusese fanul acelei trupe, zăresc imediat pe colțul bibliotecii carcasa cu albumul ”Super 20” semnat la majusculă BAD BOYS BLUE. Faptul că acea melodie mi-a plăcut foarte mult mi-a stârnit interesul evident să ascult câte puțin și din celelalte, urmând apoi să îmi cumpăr o casetă Goldstar sau Acme :) de 60 minute să fac o copie pe Internaționalul meu polonez. Tot în acea zi am descoperit melodiile ”Come Back And Stay”, ”Blue Moon”, ”Lady In Black”, ”Pretty Young Girl”, etc care mi-au rămas mereu la suflet.
A urmat imediat albumul ”Game Of Love” ce l-am cumpărat de la tarabă și după ce i-am făcut proba la maxim câteva minute în tumultul lumii adunate am continuat mult timp după acea zi să o probez la fereastra apartamentului ore în șir neputând din nefericire să dau volumul mai presus de maxim. Apoi mă plimbam prin cartier observând că blocurile vecine trimiteau binevoitoare vibrații peste tot nepricepând lumea și prietenii de unde anume se aude.
La acea vreme mulți au început să asculte Bad Boys Blue, curentul acesta plăcut extinzându-se de la tovarășii din cartier până la colegii din liceu și mult mai departe. Cunosc pe cineva care mai târziu devenind mare mahăr și-a pus la stațiile sale Peco sigla BBB. Cine intră în Botoșani venind dinspre Iași se poate convinge... Apăruse mai apoi în topul preferințelor noastre și alte formații de aceeași anvergură precum London Boys, formația preferată a fratelui meu Florin; Blue System care îi făcea pe unii să nu se poată decide, Fancy cu vocea lui crist-alină dată la stereo și mulți alții... Dar parcă Bad Boys Blue avea ceva cu totul deosebit, datorită muzicii lor variate, ritmului ce nu putea decât să încânte, poate având la bază și efectul unor frumoase iubiri curate, altruiste și înălțătoare. În fiecare piesă găseam o stare de spirit specială conform cu trăirea mea și asta m-a făcut să-i supradimensionez Over the Top.
Interesant este că până astăzi melodiile lor nu au reușit să cunoască la audiția mea saturația. Dimpotrivă, aș putea spune că Bad Boys Blue deține licoarea ce mă îmbată, mă trezește și mă readuce la viață - și mă bucur că sunt dependent de această muzică.
Deși în convingerile mele spirituale (era să zic politice :) liniștea reprezintă apogeul muzicii autentice, consider că și efectele sonore naturale fac parte din viața fiecărui om acest lucru ajutându-l în destăinuiri, sentimente și descoperiri. Iar fiindcă eu am descoperit oarecând această nostalgie a muzicii ce mă face să fiu fericit, nu îndemn și nici nu forțez ca celălalt Crist...pe nimeni, ci doar împărtășesc o experiență minunată care mi-a încântat viața.
Salutări tuturor fanilor Bad Boys Blue ! Cristi
alias
*StMS
Comentarii
Trimiteți un comentariu